Zona Snagov prezintă o importanță majoră pentru istoria și cultura țării, având în vedere că:
  • exista situri și atestări arheologice – care atestă locuirea zonei de peste 4000 ani, fapt ce ne confirmă existența unei energii pozitive a locului, care s-a propagat în timp, până în zilele noastre;
  • este un centru cultural și religios: în zonă se regăsesc 3 mânăstiri cu valoare culturală și arhitecturală: Mânăstirea Snagov, Căldărușani și Țigănești;
  • de zona Snagov sunt legate numele a numeroase personalități ale istoriei, culturii și vieții sportive din Romania:
  1. Personalități ale istoriei: de la Vlad Țepeș (al cărui mormânt se presupune a fi la Mânăstirea Snagov), la Prințul Nicolae (întemeietor al Palatului Snagov), Regele Carol al II-lea si Regele Mihai, apoi la cuplul Ceaușescu (care a avut Palatul Snagov ca reședință de vara). Chiar și în prezent, multe personalități ale scenei politice românești își au reședințele la Snagov;
  2. Cărturari: de la Antim Ivireanu (care a tipărit la Snagov cărți distribuite în întreaga lume), la Alexandru Odobescu, Panait Istrati, Mihail Sadoveanu și alții (care au ales Snagovul ca loc de relaxare și inspirație pentru creațiile lor: “Câteva ore la Snagov”, “Domnița din Snagov”, “Vrăjitorul de șerpi”;
  3. Sportivi de vârf ai României: Ivan Patzaichin, Elisabeta Lipa, Sanda Toma, Nadia Comăneci: care au locuit și s-au antrenat la Snagov.
Pe locul actualului amplasament al centrului, la est de satul Ciofliceni, pe malul lacului , în comuna Snagov, județul Ilfov, spre valea Orzarului la est și lacul Snagov spre nord, au fost descoperite mai multe  așezări umane, obiecte de ceramică din epoca bronzului, gropi și locuințe hallstattiene.
Este vorba de locuințe de agricultori care au ocupat, la o diferență de aproape 2000 de ani, aceeași terasă aflată în marginea lacului Snagov.

Avem astfel certitudinea unei locuiri continue începând cu Epoca Bronzului, acum 2500-3000 de ani, oamenii micii comunități de aici locuind în colibe construite din lemn și lut, acoperite cu stuf. Mâncarea era adăpostită în gropi săpate în pământ. Ei se ocupau cu creșterea animalelor, cultivarea plantelor, vânătoarea.

Mai târziu (acum 900 de ani, epoca medievală timpurie – epoca migrațiilor), altă comunitate de oameni își întemeiază un alt sat, având ocupații asemănătoare. Locuințele sunt tipice acestei perioade, de formă patrulateră, cu dimensiuni considerabile, prevăzute cu vetre (instalații de încălzire). Cea mai mare parte a materialului arheologic descoperit constă din ceramică, aparținând categoriei uzuale.